Organizarea activitatii de acordare a primului ajutor este deosebit de importanta. Printr-o actiune ordonata, competenta si fara gesturi inutile se castiga timp pretios, element deseori esential pentru salvarea victimelor.
In momentul in care se intervine pentru salvarea victimelor unui accident trebuie respectate urmatoarele principii:
Victima nu se mobilizeaza de la locul accidentului decat in cazul in care situatia din teritoriul respectiv continua sa fie periculoasa pentru victima sau / si pentru cel care acorda primul ajutor!
Primul ajutor se acorda la locul accidentului!
In primul rand se evalueaza gravitatea starii victimei si dupa aceasta evaluare se alerteaza imediat Ambulanta!
Tinand cont de aceste principii, este bine ca actiunea dumneavoastra sa se desfasoare in urmatoarea succesiune:
1. Semnalizati accidentul (evitati cresterea numarului de victime)!
2. Degajati accidentatul!
3. Acordati primul ajutor!
4. Chemati Ambulanta!
5. Supravegheati victima si continuati, daca este nevoie, sa-i acordati primul ajutor pana la sosirea Ambulantei!
1. Semnalizati accidentul
Prima preocupare pe care trebuie sa o aveti este sa actionati in asa fel incat numarul de victime sa nu creasca.
Nu de putine ori, din dorinta de a fi de ajutor victimelor unui accident de trafic, martorii se precipita spre locul accidentului uitand ca, fara o asigurare minima, pot deveni la randul lor, victime.
Nu uitati ca vizibilitatea la locul accidentului poate fi slaba, fapt care, asociat unei actiuni dezordonate si precipitate a martorilor, poate surprinde pe ceilalti participanti la trafic!
Din aceste motive, luati imediat masurile necesare pentru semnalizarea vizibila a locului accidentului. In mod ideal acceasta semnalizare se face astfel:
Asezati un triunghi reflectorizant la locul accidentului!
Nu lasati nesupravegheat acest triunghi!
Daca nu aveti la dispozitie triunghi reflectorizant, folositi orice alte mijloace pentru semnalizarea accidentului.
Simpla amplasare a cate unei persoane la minimum 50 de metri in spatele sau in fata locului in care s-a produs evenimentul rutier si gesturile de avertizare ale acestora pot fi extrem de utile.
2. Degajarea accidentatului
Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului:
- pacientul se afla într-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna
- pacientul se afla într-o masina cu pericol iminent de explozie
Inainte de a începe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele pacientului de pedale, se desface centura de siguranta.
Accidentatul va fi menajat la maximum. Se vor evita gesturile brutale si mobilizarea lui excesiva. Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blandete, procedandu-se la degajarea prin eliberarea metodica, la nevoie cu sacrificarea materialelor ce il acopera.
Daca trebuie sa mobilizati o victima a unui accident de trafic, nu uitati ca aceasta poate avea o fractura de coloana vertebrala!
Din acest motiv, mobilizarea victimei trebuie facuta in asa fel incat coloana vertebrala sa fie mentinuta dreapta. In caz contrar, manevrele necontrolate efectuate de dumneavoastra pot sa agraveze starea pacientului prin lezarea maduvei spinarii. Aceste manevre se pot solda cu paralezii ireversibile sau chiar cu moartea victimei.
Manevrele se desfasoara in urmatoarea succesiune:
cu un brat salvatorul sprijina ceafa accidentatului, iar cu celalalt mandibula;
se aseaza bratul victimei dinspre lateral peste abdomen, dupa care salvatorul apuca victima cu celalalt brat al sau, ca o chinga trecuta pe sub spate si axila;
salvatorul imobilizeaza mandibula accidentatului iar cu bratul fixeaza suplimentar capul acestuia;
printr-o miscare de tractiune – rotatie, accidentatul este scos de pe scaun.
Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea anumitor reguli cu foarte mare strictete si anume: capul va fi mentinut în permanenta în ax.
In cazul în care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate face decât dupa asezarea lui în decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aseaza la capul victimei, îl v-a pune în ax si îl va imobiliza comandând întreaga operatiune de întoarcere. Ceilalti salvatori se vor aseza lateral de victima, cât mai aproape de ea, ridicând bratul dinspre salvatori în sus, lânga capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toti salvatorii vor efectua întoarcerea în acelasi timp, mentinând în permanenta coloana pacientului în ax.
Degajarea accidentatului se face cu urmatoarele precautii:
se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta (cap, gat , trunchi) pentru a evita lezarea maduvei spinarii in cazul unei fracturi de coloana;
in cazul unei fracturi inchise, membrul fracturat se mentine in pozitia gasita, fara a incerca punerea in pozitie normala;
in cazul fracturilor inchise, se evita manevrele inadecvate, pentru a nu le transforma in fracturi deschise.
Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra partilor vizibile (membre, cap) si a hainelor pentru degajarea accidentatului.
Dupa degajare, victima va fi intinsa cu blandete pe o patura sau pe niste haine
Dupa ce ati degajat victima, trebuie sa aveti imediat in vedere controlarea functiilor vitale ale acesteia. Concret, trebuie sa decideti rapid daca victima este constienta, daca respira si daca circulatia sangelui este mentinuta.
Pentru aceasta, procedati in felul urmator:
a.Verificati starea de constienta!
In acest scop, incercati sa vedeti daca victima raspunde la intrebarile dumneavoastra (ce s-a intamplat, cum va simtiti, ce va doare?). In timp ce ii adresati aceste intrebari, puneti mainile dumneavoastra pe umerii victimei si miscati-o usor.
Daca nu va raspunde la intrebari, atunci incercati sa vedeti daca victima reactioneaza la durere.
Pentru aceasta, incercati sa ii provocati mici dureri, strangand-o de varful degetelor sau de lobul urechii, sau pur si simplu ciupind-o de piele.
Daca victima reactioneaza la intrebarile dumneavoastra, sau la provocarea de dureri, atunci ea este constienta.
In aceasta situatie, victima are respiratia si circulatia sangelui prezente.
Daca victima este constienta, faceti un inventar al leziunilor pe care aceasta le are (fracturi, rani etc) si dupa aceasta evaluare, alertati Ambulanta prezentand constatarile dumneavoastra privitoare la starea accidentatului. Evaluati apoi periodic starea acestuia pana la sosirea Ambulantei.
Daca victima nu a reactionat la intrebari sau la durere, atunci inseamna ca starea ei de constienta nu mai este prezenta.
Daca victima nu este constienta, trebuie sa actionati rapid in urmatoarea succesiune:
b. Solicitati ajutor !
Daca veti constata ca victima nu este constienta, atunci solicitati imediat ajutorul altor martori ai accidentului; nu uitati ca este mai usor ca primul ajutor sa fie acordat de doua sau mai multe persoane decat de catre una singura.
c. Eliberati caile respiratorii ale victimei!
In acest scop, scoateti toti corpii straini aflati in gura accidentatului (resturi de imbracaminte, pamant etc) si protezele dentare mobile. Daca si numai daca sunteti siguri ca victima nu are un traumatism ala coloanei cervicale ( a gatului), care sa se fi soldat cu fractura coloanei vertebrale la nivelul gatului, atunci faceti extensia capului.
Pentru aceasta, puneti o mana pe fruntea victimei in timp ce cu doua – trei degete ale celeilalte maini asezate sub barbie ridicati capul “pe spate”.
d. Controlati existenta respiratiei victimei !
Tinand capul victimei in extensie (ridicat “pe spate”), apropiati-va cu urechea de gura acesteia, in timp ce privirea dumneavoastra este indreptata spre pieptul accidentatului. In felul acesta, aveti posibilitatea sa-i auziti respiratia, sa o simtiti cu pielea obrazului dumneavoastra, si in acelasi timp sa vedeti eventual miscarile respiratorii ale pieptului accidentatului.
e. Controlati existenta circulatiei sangelui!
Aceasta manevra se executa prin cautarea pulsului la artera carotida. Artera carotida se poate palpa pe partea laterala a gatului, la doi – trei cm distanta de cartilajul tiroid (marul lui Adam).
Cautati pulsul la artera carotida atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga a gatului.
In urma acestei evaluari a functiilor vitale ale accidentatului, va puteti afla in una din uramtoarele trei situatii:
f.Victima are respiratie si are puls;
In aceasta situatie asezati victima in pozitie de siguranta. Aceasta pozitie va asigura libertatea permanenta a cailor respiratorii ale victimei. In acest mod, spre exemplu, chiar daca accidentatul va avea varsaturi, aceasta pozitie va exclude posibilitatea ca varsatura sa fie aspirata in caile respiratorii.Nu uitati, la o persoana in stare de inconstienta lasata sa zaca pe spate, exista riscul ca baza limbii sa cada in faringe, fapt care va avea drept consecinta asfixierea victimei.
Dupa ce ati asezat victima in pozitie de siguranta, chemati Ambulanta.
g. Victima nu respira dar are puls (stop respirator)
Daca accidentatul nu respira (dar are puls) incepeti imediat ventilatia artificiala (respiratia gura la gura).
Pentru aceasta, procedati in felul urmator:
Asezati capul victimei in extensie, asa cum s-a mentionat anterior.
Pensati nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare al mainii dumneavoastra care a fost anterior amplasata pe fruntea accidentatului.
Ridicati barbia victimei cu doua – trei degete.
Prin intermediul batistei salvatorului, fixate-va etans gura de gura victimei si suflati aer in caile respiratorii.
Dupa fiecare insuflare, desprindeti-va gura de gura victimei si permiteti acesteia sa expire.
Reluati o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.
Faceti 10 ventilatii artificiale dupa care anuntati Ambulanta! Continuati ulterior ventilatia artificiala pana la sosirea Ambulantei!
h. Victima nu respira si nu are puls ( stop cardiac si respirator)
Aceasta situatie este de o gravitate deosebita.
Trebuie sa retineti faptul ca in cazul aparitiei stopului cardio – respirator, sansa de a reanima victima numai prin fortele dumneavoastra este foarte redusa. De aceea, primul lucru pe care trebuie sa il faceti cand constatati absenta respiratiei si a pulsului este sa solicitati imediat ajutor si sa chemati Ambulanta. Sarcina dumneavoastra este ca in continuare sa incercati sa mentineti functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui) pana la sosirea echipajului Ambulantei, care prin dotarea tehnica de care dispune si prin pregatirea speciala pentru astfel de situatii, poate actiona eficient.
Mentinerea functiilor vitale se va face prin respiratie artificiala si prin masaj cardiac extern dupa cum urmeaza:
executati doua respirati gura la gura dupa tehnica expusa anterior;
cautati punctul de presiune (punctul in care se va executa masajul cardiac extern). Pentru aceasta, fixate-va un deget pe marginea cutiei toracice si miscati degetul de-a lungul acestei margini, pana simtiti capatul inferior al osului pieptului (apendicele xifoid);
deasupra acestui reper, asezati inca doua degete. Punctul de presiune se va afla in acest moment deasupra reperului format de aceste doua degete.
Asezati podul unei palme in punctul de presiune;
Asezati cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune;
Comprimati toracele victimei prin miscari ferme executate cu greutatea corpului dumneavoastra aplicata din umeri in lungul bratelor.
Atentie! Comprimarea toracelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul pieptului) sa se infunde cu 4 – 6 cm.
Continuati aplicarea masurilor de reanimare (resuscitare) in succesiune 2 la 15, adica efectuati cate doua respiratii gura la gura urmate de 15 compresii toracice si asa mai departe.
In cazul in care resuscitarea este executata de doua persoane, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie, timp in care cea de a doua va face masajul cardiac. In aceasta situatie, succesiunea va fi de 1 la 5 (o ventilatie , cinci compresii toracice ).
Nu intrerupeti masurile de reanimare decat in momentul in care pacientul este preluat de catre personalul Ambulantei.
In momentul in care solicitam interventia Ambulantei trebuie sa furnizam urmatoarele informatii absolul necesare:
Unde s-a petrecut accidentul (adresa exacta si puncte de reper);
Ce s-a intamplat;
Cati raniti sunt;
De unde se da alarma (numele persoanei care solicita interventia Ambulantei, adresa si numarul de telefon).
Oprirea hemoragiilor
Scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie .
Putem deosebi mai multe feluri de hemoragii:
hemoragii externe – in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange.
In functie de vasele care au fost sectionate, putem deosebi:
hemoragii arteriale, in care sangele, de o culoare rosu – aprins, tasneste intr-un fel de jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
hemoragii venoase, in care sangele, avand o culoare rosu – inchis, curge lin, continuu;
hemoragii capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa.
hemoragii interne – in care sangele ce curge ramane in interiorul organismului (ex.: in cavitatea abdominala etc.).
In functie de cantitatea de sange pierduta, putem distinge:
a) hemoragii mari, mortale, cand se pierde mai mult de jumatate din cantitatea totala de sange;
b ) hemoragii mijlocii , cand se pierde 1/3 din cantitatea totala de sange;
c) hemoragii mici ,cand se pierde o cantitate de 500 – 600 ml. de sange.
Hemoragiile externe si cele exteriorizate sunt usor de recunoscut.
Hemoragiile interne sunt insotite de o serie de semne prin care se pot banui si diagnostica. Aceste semne sunt: ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de respiratii pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arteriala scade mult sub cifra normala. Bolnavul este nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa.
Oprirea unei hemoragii se numeste hemostaza.
Hemostaza se poate realize in doua feluri: natural si artificial.
Hemostaza naturala se datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentul in care a venit in contact cu mediul exterior. Acest fel de hemostaza se produce in cazul unor hemoragii mici, capilare, in care intensitatea curgerii sangelui este mica. In cazul unor hemoragii mai mari este nevoie de o interventie speciala pentru oprirea sangerarii.
Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor.
Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a opri o sangerare medie.
Daca hemoragia nu se opreste, vom face imediat comprimarea vasului prin care curge sangele.
Câteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:
In hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita iesirea sangelui care vine de la inima prin vasul deschis.
Pentru realizarea hemostazei la nivelul membrului superior, compresia manuala se va realize la nivelul:
fosei supraclaviculare, la mijlocul marginii posterioare a claviculei, prin comprimarea arterei subclaviculare pe planul dur al primei coaste;
santului brachial intern, prin comprimarea arterei humerale, pe planul dur reprezentat de diafiza humerusului;
plicii cotului, la santul bicipital intern, prin comprimarea arterei humerale, inainte de bifurcarea sa in artera ulnara si artera radiala;
zonele laterale si mediale ale fetei anterioare a articulatiei pumnului, unde artera radiala si artera ulnara pot fi comprimate eficient pe oasele subiacente (radius si ulna).
Hemostaza prin compresiunea manuala la membrul inferior poate fi realizata la nivelul:
fetei artero – interne a coapsei, imediat sub arcada inghinala, prin comprimarea arterei femurale pe planurile subiacente;
fetei posterioare a articulatiei genunchiului, prin compresiunea realizata pe artera poplitee;
fetei dorsale a labei piciorului, prin compresiunea realizata pe artera pedioasa.
Comprimarea vaselor se face mai bine pe locurile in care sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata palma, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.
In cazul in care nu se poate mentine comprimat vasul un timp indelungat, se recurge la aplicarea garoului.
Garoul este un tub sau o banda elastica. Acesta realizeaza o compresie concentrica a partilor moi, care la randul lor exercita o compresie circulara cu inchiderea vaselor de sange. Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul vascular, se aplica sub garou o fasa de tifon, sau un obiect dur, cu axul mare orientat paralel cu axul vascular al membrului. Din acest moment toata circulatia sangelui dincolo de garou inceteaza, toate tesuturile situate in regiunea respectiva nemaiprimind oxigen si nemaifiind hranite. Pentru aceste motive mentinerea unui garou nu poate depasi o ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate medicala. Ori de cate ori se aplica un garou, trebuie sa se noteze ora si data la care a fost pus pentru evitarea unor accidente grave din cauza lipsei de sange din zona de sub garou.
Dintre hemoragiile exteriorizate, cel mai usor de oprit este hemoragia nazala (epistaxisul). Bolnavul trebuie asezat pe un scaun, cu capul inclinat pe spate, sprijinit de spatar si departe de surse de caldura. i se va scoate cravata si i se vor desface legaturile din jurul abdomenului. Daca epistaxisul e mic, se opreste spontan sau prin simpla apasare a aripii nazale respective. Aceasta apasare se poate face si dupa ce, in prealabil, s-a introdus in nara un tampon de vata imbibat cu solutie de apa oxigenata sau de antipirina.
Nu trebuie sa ne grabim cu scoaterea tamponului. In acest mod putem opri sangerarea in circa 5 – 10 minute
Bolnavii care prezinta hemoragii exteriorizate, altele decat cele nazale, trebuie imediat culcati si lasati linistiti. Se va chema de urgenta medicul.
Bolnavii la care se banuie o hemoragie interna trebuie bine inveliti, incalziti cu sticle de apa calda la maini si la picioare si li se va da sa bea ceaiuri dulci. Interventia medicului este strict necesara.
1. Pansarea ranilor
De felul in care am facut primul pansament depinde modul de vindecare al ranii. Pentru tratarea corecta a unei rani se procedeaza in felul urmator:
2. Dezinfectarea mainilor si a instrumentarului
Este recomandabila spalarea mainilor si asigurarea pe cat posibil a sterilizarii instrumentelor necesare (prin flacara). Pentru evitarea contaminarii cu boli transmisibile prin sange, ca hepatita virala de tip B si SIDA, precum si pentru reducerea riscului de infectare a ranii, se recomanda folosirea manusilor in timpul tratamentului local.
3. Oprirea hemoragiei
Se face cu ajutorul mijloacelor cunoscute (garou, comprese sterile) in functie de intensitatea si locul hemoragiei.
4. Controlul ranii
Ranitul va fi dezbracat sau se vor taia hainele in zona ranii pentru a se putea aprecia unde se afla rana, intinderea si aspectul ei.
5.Curatirea ranii
In rana pot ramane deseori corpuri straine (pamant, nisip, bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate.
6.Spalarea si dezinfectarea ranii si a zonei din jur
O regula esentiala in aceasta actiune este de a nu lucra dinspre zonele vecine spre rana, pentru a nu aduce microbii de pe pielea intacta in rana. Spalarea se va face folosind o bucata de tifon. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea pielii din jur. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijonarea cu alcool.
ATENTIE! Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana!
1. Executarea pansamentului
Daca avem la indemana saprosan se poate presara pe rana. In lipsa lui e de preferat sa nu punem nimic pe rana. In nici un caz nu vom pune grasimi sau unguent, deoarece acestea pot fi daunatoare.
Se aplica peste rana cateva comprese sterile, in asa fel incat suprafata ranii sa fie complet acoperita.
Peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vata
Se bandajeaza rana. Un bandaj corect trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
sa fie facut cu miscari usoare, fara a provoca dureri;
sa acopere in intregime si uniform rana si o zona de circa 15 cm. in jurul ei;
sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa;
sa nu fie prea strans pentru a nu stanjeni circulatia sangelui in sectorul respectiv
Mentinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feselor. Fasa se deruleaza intotdeauna incepand de la extremitatea membrului catre baza sa. Prima tura se aplica la cativa centimetri sub rana, pe o zona sanatoasa de piele, urmatoarele aplicandu-se astfel incat fiecare tura sa acopere jumatate din tura de fasa precedenta.
La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, în spirala:
Daca rana se afala la nivelul mainii, turele de fasa trebuie sa se sprijine si pe antebrat. La fel ranile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu ture de fasa care se continua pe gamba.
Pentru acoperirea ranilor capului, se incepe cu cateva ture de fasa care se aplica in cerc in jurul fruntii, dupa care fasa se pliaza si prin cateva miscari de du-te – vino ce pornesc de la frunte si ajung la ceafa si invers, se acopera crestetul cu un soi de capelina. Capelina este fixate cu inca doua – trei ture circulare trecute la nivelul fruntii.
In cazul in care rana este mica, se poate recurge la cateva fasii de leucoplast care sa mentina pansamentul. Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament de specialitate.
Pentru nas, barbie, ochi si urechi se realizeaza asa numitul pansament ‘în prastie’, cu ajutorul unei fâsii de tifon de 30-50 cm, despicata la capete, cu o parte centrala nedespicata, care se aplica la nivelul plagii, legând capetele taiate încrucisate
La nivelul toracelui si abdomenuluise se face în functie de tipul plagii si localizare. In cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului sa functioneze ca o supapa. ?n timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de torace nepermitând intrarea aerului. ?n timpul expirului, când toracele revine, pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.
Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior) vom folosi un pansament umed.
Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla înca în plaga, se lasa acolo, va fi imobilizat în pozitia gasita si se transporta de urgenta la spital.
2.Imobilizarea fracturilor
De cele mai multe ori, primul ajutor decide succesul asistentei de urgenta si recuperarea accidentatului.
Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cause accidentale.
De cele mai multe ori se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand mult mai usor atunci cand osul este bolnav, sau la batrani, la care oasele sunt rarefiate.
Fracturile pot fi de mai multe feluri.
In functie de pozitia capetelor de fractura, putem distinge:
fracturi fara deplasare, in care fragmentele osului rupt raman pe loc;
fracturi cu deplasare, cand capetele de fractura se indeparteaza unul de celalalt.
In functie de comunicarea focarului de fractura cu exteriorul, putem distinge:
fracturi inchise, in care pielea din regiunea fracturii ramane intacta;
fracturi deschise, in care ruptura osului este insotita si de o rana a pielii si a muschilor din regiunea respectiva. In cazul fracturilor deschise, pericolul de infectie este foarte mare daca nu se iau imediat masuri de protectie. Uneori, fracturile deschise pot fi insotite de o hemoragie externa, de astuparea unor vene din jur (tromboza venoasa) sau de embolii grasoase sau gazoase.
In functie de numarul de fragbente osoase rezultate din fractura se pot distinge:
fracturi simple, care au numai doua fragmente osoase;
fracturi cominutive, in care osul este sfaramat in mai multe fragmente.
O fractura cu aspect particular se poate intalni mai des la copiii mici, la care oasele sunt mai flexibile – este vorba de asa numita fractura “in lemn verde”.
Primul ajutor in cazul accidentatilor cu fracturi se desfasoara dupa urmatoarea schema:
degajarea accidentatului din focarul de producere a fracturilor;
asezarea accidentatului in pozitie cat mai comoda si interzicerea oricarui tip de miscari;
calmarea durerilor;
examinarea locala si generala;
toaleta mecanica, hemostaza si pansarea ranilor asociate;
axarea membrelor in cazul fracturilor cu deplasari si angulari importante;
imobilizarea provizorie;
asigurarea transportului la spital.
Semnele dupa care putem recunoaste o fractura se pot imparti in doua categorii:
semne de probabilitate;
semne de certitudine.
Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:
durerea locala care apare brusc, in momentul accidentului, este situata exact la locul fracturii, se intensifica prin apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizarea corecta;
deformarea locala, care tine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractura si poate aparea in lungul osului (incalecare) sau laterala (unghiulara);
impotenta functionala (imposibilitatea folosirii membrului fracturat), care este totala in fracturile cu deplasare si relativa in fracturile fara deplasare sau in fracturile la un singur os si la segmentele de membru compuse din doua sau mai multe oase (antebrat, gamba);
echimoza (vanataia) locala care apare ulterior, a doua sau a treia zi dupa accident.
Semnele de certitudine ale unei fracturi sunt:
mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv;
frecarea oaselor (zgomot caracteristic, de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea capetelor fracturate);
lipsa de transmitere a miscarii la distanta (miscarea imprimata la unul din
capetele osului nu se transmite la celalalt capat);
intreruperea traiectului osos, care se poate pune in evidenta doar la oasele care se gasesc imediat sub piele.
ATENTIE! Nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranta ale unei fractura, deoarece mobilizarea capetelor osoase poate provoca ranirea unor artere sau a unor nervi din vecinatate
In fracturile deschise, in afara semnelor descrise mai sus, apare si rana.
Diagnosticul unei fracturi se pune cu certitudine numai cu ajutorul examenului radiologic. De aceea, cea mai corecta atitudine in fata unei fracturi sau a unei suspiciuni de fractura este transportarea accidentatului la unitatea sanitara specializata, imediat dupa acordarea primului ajutor.
Imobilizarea unei fracturi
Imobilizarea unei fracturi se face de cele mai multe ori provizoriu, cu mijloacele pe care le avem la indemana. Se pot folosi atele din orice material (lemn, metal, carton).
Pentru membrul superior si pentru clavicula se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate;
Pentru brat se utilizeaza 1 – 2 atele aplicate pe acesta.
Antebratul se imobilizeaza prin utilizarea a 1 – 2 atele, apoi acesta se suspenda cu ajutorul unui bandaj nedeformabil legat de gat.
In cazul fracturarii membrului inferior, imobilizarea cuprinde, de obicei, intreg membrul respectiv. Pentru aceasta, in cazul in care avem doua atele ,acestea se aseaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului iar in cazul in care nu avem decat o atela, o asezam pe partea laterala a piciorului si folosim, ca a doua atela, celalalt picior, legand strans picioarele accidentatului. Se mai pot folosi un cearsaf indoit in forma de jgheab sau o patura
Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie sa avem grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa produca dureri accidentatului. In acest scop, orice obiect folosit drept atela va trebui sa fie infasurat in fasa sau in panza.
Ca regula generala, orice atela bine asezata trebuie sa depaseasca si deasupra si dedesupt ambele articulatii ale osului fracturat, imobilizandu-le.
Luxatiile sunt pozitii vicioase ale oaselor care formeaza o articulatie si se produc de obicei in acelasi mod ca si fracturile. De cale mai multe ori, luxatia traumatica este insotita de ruptura capsulei si a ligamentelor articulare.
Semnele caracteristice ale unei luxatii sunt:
durerea locala;
deformarea regiunii respective comparativ cu regiunea simetrica;
limitarea miscarilor;
pozitia anormala a membrului luxat;
scurtarea sau lungirea membrului lezat.
Primul ajutor trebuie sa se rezume doar la imobilizarea provizorie si, daca este cazul, la pansarea eventualelor plagi
ATENTIE! Nu vom incerca sub nici un motiv sa “punem la loc” oasele luxate. Aceasta manevra trebuie facuta numai de un cadru medical de specialitate.
Entorsele. Sub denumirea de entorsa se intelege ansamblul unor leziuni produse intr-o articulatie ca urmare a unei miscari fortate de torsiune. Uneori aceasta este insotita si de o rupture a ligamentelor.
Cauzele acestor accidente sunt aceleasi ca la fracturi sau luxatii.
Cele mai frecvente sunt entorsele la nivelul extremitatilor (degete, incheietura mainii, glezne).
Semnele unei entorse sunt:
durerea intense ce apare imediat dupa traumatism;
umflarea regiunii respective;
imposibilitatea folosirii membrului lezat.
Primul ajutor in cazul entorselor cuprinde doar imobilizarea provizorie si transportul accidentatului la unitatea medico-sanitara cea mai apropiata.
3.Primul ajutor la locul accidentului dupa declansarea unui incendiu
In aceste situatii, se recomanda a fi luate urgent urmatoarele masuri
scoaterea victimei de la locul accidentului daca este posibil; daca nu, va fi culcata imediat si acoperita cu o patura groasa de lana sau cu o haina mare, spre a acoperi si stinge cat mai rapid focul;
accidentatul nu va fi dezbracat, deoarece odata cu imbracamintea se poate smulge si pielea arsa. La nevoie se vor taia hainele spre a se aplica tratamentul plagilor;
victima va ingera din abundenta apa, ceaiuri, siropuri, pentru a compensa pierderile de lichide din organism.
Dupa ce accidentatii arsi au primit primul ajutor si daca nu sunt in stare de soc, vor fi transportati de urgenta la cea mai apropiata unitate medicala specializata.
- Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant
In cazul in care este necesar a se acorda primul ajutor unui numar mare de accidentati, trebuie facut un triaj al cazurilor in functie de gravitatea fiecaruia.
Cazuri de prima urgenta
Cazurile de prima urgenta sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator, hemoragii mari care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc .
Cazuri de urgenta a doua
Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri osoase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta.
Cazuri de urgenta a treia
Cazurile de urgenta a treia sunt reprezentate de accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi si de leziuni ale organelor interne, fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii diverse.
Urgente obisnuite
Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite
In functie de categoria de urgenta, se acorda primul ajutor si se asigura transportul accidentatilor.
Pozitia in care vom transporta victima, variaza in functie de genul leziunii si de starea generalaa accidentatului
bolnavul politraumatizat, constient, va fi lungit pe spate;
bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are traumatism cranian, va fi lungit pe orizontala, insa cu capul pe o parte;
bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul inclinat astfel incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului;
bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;
in fracturile coloanei vertebrale, bolnavul se aseaza pe spate pe un plan dur;
in cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului), bolnavul se aseaza pe spate;
in traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta tulburari respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie), va fi asezat pe spate cu toracele ridicat cat mai sus.
In cursul transportului accidentatilor comatosi se foloseste pipa GUEDELL care este o piesa din material plastic in forma de secera, prin a carei aplicare se previne obstructia cailor respiratorii superioare prin caderea bazei limbii peste orificiul glotic.
Introducerea pipei necesita punerea capului in extensie.
Varful pipei aluneca pe peretele superior al cavitatii bucale, concavitatea pipei fiind orientate in sus; in momentul in care varful pipei a ajuns la nivelul peretelui gatului, pipa se roteste cu concavitatea in jos pe fata superioara a limbii.
CE NU TREBUIE SA SE FACA LA LOCUL UNUI ACCIDENT DE CIRCULATIE
accidentatul nu va fi ridicat brusc si nici tinut in picioare, va fi asezat intr-o pozitie corespunzatoare leziunilor pe care le prezinta (a se vedea situatiile descrise mai sus, referitoare la transportul victimelor pe targa);
victima nu va fi miscata in caz de fracturi ale coloanei vertebrale sau fracturi deschise;
victimei nu i se vor administra lichide (in afara de cazul celor care prezinta arsuri si a celor cu hemoragii interne), mai ales celor care sunt in stare de inconstienta, deoarece se pot asfixia prin blocarea cailor respiratorii. De asemenea, este interzisa utilizarea bauturilor alcoolice, care pot crea implicatii medico-legale;
accidentatul nu va fi infasurat in jurul toracelui, in cazul fracturilor de coaste;
accidentatul nu va fi transportat mai inainte de a i se fi acordat primul ajutor, in scopul stimularii functiilor respiratorie si circulatorie; in caz contrar, se risca si chiar se poate grabi moartea victimei;
accidentatul nu va fi transportat mai inainte de a i se face hemostaza provizorie si daca este posibil imobilizarea fracturilor;
accidentatii nu vor fi transportati inghesuiti in cabine; in lipsa unei autosanitare sau ambulante cu pat, este de preferat platforma caroseriei unui autovehicul;
in tot timpul acordarii primului ajutor la locul accidentului rutier nu se va permite celor din jur sa creeze o atmosfera de panica si agitatie si nici in timpul deplasarii spre unitatea medico-sanitara.
